Nu odata am auzit ca tinerii moldoveni, care absolvesc liceele in
tara vor sa faca facultatea peste hotare. Nu am inteles niciodata
aceasta motivatie, mai ales ca universitati avem destule. Unii spun ca
nivelul studiilor din tara lasa de dorit, altii ca strainatatea le
deschide noi perspective. Pentru a afla raspuns la aceasta intrebare am
discutat cu doi tineri moldoveni care invata in Turcia.
Pe Victor Cironii si Roman Furman i-am cunoscut la Ankara, capitala
Turciei. Ambii sunt absolventi ai unor facultati in Turcia, in prezent
fac masteratul. Cei doi au venit la intalnirea aranjata cu noi de
Ambasada Republicii Moldova in Turcia deschisi si au spus lucrurilor pe
nume, fara a se stingheri de realitate. "Am decis sa-mi fac
studiile in Turcia, pentru ca deja cunosteam limba, dar si pentru ca
specialitatea pe care am ales-o nu aveam unde s-o urmez in tara”, ne-a
spus Roman. "Motivatia ca stiu limba nu a fost singura. Imi
doream sa fac studii peste hotare si pentru ca stiam ca sunt mai bune
dacat in tara”, a confirmat Victor. Ambii au absolvit liceul
moldo-turc din Ceadar-Lunga, acum 4 ani, cand au venit in Ankara, un
oras in care traficul bine organizat si strazile pavate cu pretentii
europene te ajuta sa ajungi la timp la orice intalnire. Totul
pare sa fie ca la carte, mai ales ca Turcia a ales calea integrarii
europene. Singurul lucru care m-a uimit a fost faptul ca seara nu am
intalnit femei pe strada. Abia dupa discutii cu cei de-ai locului am
inteles de ce turcii ma priveau cu dispret atunci cand ieseam pe la
orele 21:00, incercand sa descopar orasul. "In Turcia nu e primit ca o
femeie sa iasa in strada dupa orele 20:00. Locul ei este in familie, la
acea ora”, ne-a explicat o moldoveanca stabilita in Turcia. Regula nu se
rasfrange asupra barbatilor, asa ca Victor si Roman pot iesi in oras
fara grija. Tinerii spun ca merg la distractii atunci cand au timp si
bani, dar sunt nevoiti sa fie cumpatati, pentru ca viata este scumpa in
Ankara. Mai ales ca locuiesc in chirie si se intretin singuri. Victor
are 25 de ani si este originar din Cahul. Acum locuieste in chirie cu
cativa tineri. Bursa de 150 de dolari pe care o primeste de la stat ii
acopera doar o parte din cheltuieli.
”Numai chiria aprtamentului
cu 3 odai costa 300 de dolari, dar locuiesc cu sora si alti cativa
tineri”, spune Victor. Pentru a aduna banii necesari tanarul mai
lucreaza ca traducator moldo-turc si ruso-turc. "De la parinti nu vreau
sa cer nimic, mai ales ca deja am absolvit facultatea”, precizeaza
Victor. Tanarul a absolvit facultatea de Radiotelecomunicatii a
Universitatii din Ankara, iar in prezent este student in primul an de
masterat la aceasta facultate. Imbracat simplu si fara pretentii de
specialist, desi, deja format, Victor ne-a povestit ca din grupa de 50
de studenti, el este singurul strain. Greutatile nu l-au ocolit in
primul an de facultate. Asta pentru ca desi studiase limba la liceu, nu
vorbea la fel de bine ca si colegii sai si profesorii de la facultate. "Cel
mai greu la inceput a fost faptul ca totul era in limba turca, toti
vorbeau in turca. Se scria si se citea in aceasta limba, nimic nu se
traducea de aceea mi-a fost greu. Dar dupa aproape un an de zile m-am
obisnuit”, a spus Victor. L-ar tenta o cariera in Turcia, pentru
ca viitorul este unul promitator, dar si cu multe riscuri. In domeniul
sau, in Turcia, specialistii sunt bine platiti. In plus, benificiaza de
inlesniri. De exemplu, datorita unei carti de identitate - o legitimatie
care demonstreaza ca a absolvit facultatea de Radiotelecomunicatii ii
permite sa faca reduceri in magazine. Asta in timp ce la noi cu o simpla
legitimatie, acum ceva timp, nu aveam acces nici macar in caldirea
prezidentiala sau in instante de judecata. La ei totul e diferit. ”Aceste
cartele ofera posibilitati de reduceri la produsele de firma. Reduceri
la anumite magazine mari de haine si incaltaminte, la transport, la
servicii hoteliere sau anumite restaurante”, ne-a explicat Salih Melek,
sef al Directoratului general de presa si informatie pe langa cancelaria
prim-ministrului Turciei. Cartelele nu se ofera insa tuturor
celor care absolvesc aceasta facultate si nici imediat dupa finisarea
studiilor. "Pentru jurnalistii turci, acestea sunt acordate dupa
aproape doi ani de munca si afirmare, iar pentru cei straini sunt
oferite chiar in momentul in care respectivele persoane vin in tara
noastra”, a precizat oficialul. Bine chibzuit, Victor priveste
realist in viitor si spune ca ar vrea sa se intoarca in Republica
Moldova, pentru ca nici in Turcia nu stau cainii cu colacii in coada. E
constient de faptul ca este mai greu sa se realizeze profesional in
Turcia si sa poata avea un loc de trai. "M-as intoarce cu mare
placere in Republica Moldova, acolo unde imi sunt cei dragi, unde cunosc
limba, dar in anumite conditii. M-as intoarce sa lucrez in capitala,
pentru un salariu decent, care sa poata acoperi cheltuielile
elementare”, ne-a spus Victor, evitand sa spuna cat ar valora "decenta”. Cert
este ca in Turcia, in domeniul in care este specialist salariile incep
de la 3 mii de dolari si ajung sa treaca de 13 mii. "E greu de
spus acum ce voi alege, ce voi face?! Daca nu gasesc ceva rezonabil in
Republica Moldova..., ma duc in Rusia”, spune Victor. Aceeasi
problema, isi va gasi sau nu de lucru in tara, il pune pe ganduri si pe
Roman. Pentru el lucrurile sunt chiar mai complicate, are studii bune
intr-un domeniu prea putin dezvoltat in tara noastra. Cine ii garanteaza
ca isi gaseste un post intr-un laborator de cercetare si producere a
medicamentelor in Moldova, cand nici macar cei cu licenta de doctor nu
au unde lucra sau sunt nevoiti sa profeseze pentru salarii foarte mici. "Cu
studiile mele e foarte greu sa revin pentru ca nu-mi voi gasi nimic pe
specialitate. Si daca mai adaug ca vreau un salariu de cel putin 3 mii
de Euro, cred ca sansele se reduc si mai mult”, ne-a spus Roman. Tanarul,
in varsta de 26 de ani, este deja logodit si se gandeste serios sa isi
intemeieze o familie. A absolvit facultatea in Turcia, iar acum este
student in ultimul an de masterat la facultatea de Biologie Moleculara
si Genetica a Universitatii Tehnice din Orientul Mijlociu, cu sediu la
Ankara. Se intretine singur. Primeste de la acest stat o bursa de 200 de
dolari si este nevoit sa mai si lucreze pentru a se intretine. ”Fac
ore de limba turca si limba rusa, care costa 35 de lire turcesti
(aproximativ 300 de lei moldovenesti). Elevii mei sunt oameni de
afaceri, businessmani, ingineri, care merg in tari straine si au nevoie
de aceste cursuri”, povesteste, cu mandrie, Roman. Ce va face
dupa absolvire inca nu stie, dar nici prea mult timp la dispozitie sa se
gandeasca nu are. Optimismul ii este cel mai bun sfetnic in aceasta
situatie. Se gandeste sa-si continue studiile. Tot in tari straine. ”Ma
gandesc sa merg sa fac doctoratul in Statele Unite ale Americii sau
undeva in Europa, impreuna cu logodnica mea”, marturiseste tanarul,
entuziasmat. Desi nu sunt prieteni, strainatatea, dorul de casa si
viitorul incert ii leaga pe Victor si Roman. Si-ar dori sa revina in
tara pentru a-si incepe cariera si a se aseza pe la casele lor, dar
sansele pentru o viata buna sunt prea mici. Care ar fi, totusi,
solutia pentru a-i intoarce acasa pe tinerii nostri imprastiati in lumea
intreaga?! Intrebarea sta pe buzle tuturor, dar raspunsul poate veni
doar de la cei care au puterea de a schimba ceva in viitor. Reporter:
Irina Calin, stireazilei.md
| 
